Activitatea AM 2
Monitorizarea stării de conservare a habitatelor de interes comunitar, altele decât habitatele forestiere din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, incluzând siturile Natura 2000 ROSCI0027 si ROSPA0018 Cheile Bicazului-Hășmaș
Toate habitatele Natura 2000 de pe suprafața Parcului Național Cheile Bicazului Hăşmaş, suprafața sitului Cheile Bicazului-Hăşmaş ROSCI0027 şi suprafața sitului Cheile Bicazului-Hăşmaş ROSPA0018, situri care se suprapun parțial, sunt de interes conservativ ܈și au fost incluse în această rețea deoarece la nivelul UE sunt rare, fie pentru că au o arie de răspândire mică în mod natural, fie pentru că aria lor naturală s-a redus semnificativ din cauza activităților umane.
Implementarea activității AM2 a avut scopul de a realiza monitorizarea stării de conservare pentru 14 habitate , de a oferi suportul necesar pentru managementul biodiversității.
Cele 14 habitate de interes comunitar (altele decât habitatele forestiere), prevăzute pentru monitorizarea stării de conservare sunt reprezentate de:
• 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamon sau Hydrocharition;
• 3220 Cursuri de apă montane si vegetația erbacee de pe malurile acestora;
• 3230 Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de- a lungul cursurilor de apă montane;
• 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, pâna la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion;
• 4060 Tufărisuri alpine și boreale;
• 6170 Pajiști calcifile alpine și subalpine;
• 6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan pâna în cel alpin;
• 6440 Pajiști aluviale din Cnidion dubii
• 6510 Pajiști de altitudine joasă Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis;
• 6520 Fânete montane;
• 7220* Izvoare mineralizate încrustante cu formare de tuf calcaros Cratoneurion ;
• 7230 Mlaștini alcaline;
• 8120 Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan pâna în cel alpin Thlaspietea rotundifolii;
• 8210 Versanti stâncosi calcaroși cu vegetașie chasmofitică.
Evaluarea și monitorizarea habitatelor s-a realizat folosindu-se baza de date GIS ce conțin toate suprafețele cartografiate, incluse în planul de management al PNCBH.
Deoarece habitatele sunt descrise mai ales prin caracteristicile structurale, dinamice și funcționale ale fitocenozelor în relație cu factorii abiotici, atributele care trebuie monitorizate trebuie ăa fie cele specific domeniilor fitosociologiei, ecologiei plantelor, ecologiei generale, dupa cum urmează
• atribute cantitative: întindere/suprafață,
• atribute structurale: structura specifică,
• atribute funcționale: productivitate, capacitate de suport, funcții de reglaj climatic etc.,
• atribute dinamice: fluctuații, degenerare, regenerare, succesiuni etc.,
• atribute generale sau sintetice: starea de favorabilitate.
Activitatea de culegere a datelor din teren s-a efectuat în perioada sezonului de vegetație, după topirea stratului de zăpadă în etajul montan, în momentul de maxima afirmare a aspectului estival al fitocenozelor caracteristice tipului de habitat.
Monitorizarea în teren a habitatelor s-a realizat utilizând metoda eșantionajului, folosind metoda transectelor.
Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes conservativ – s-a realizat conform metodologiei din Ghidul de elaborare a Planurilor de management ale ariilor naturale protejate aprobat prin Ordinul 304/02.04.2018.
Habitatul 3150- Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamon sau Hydrocharition
Habitatul 3150 în sit prezintă o particularitate importantă: o suprafață relativ redusă, și prezență doar în cadrul ecosistemului Lacului Roșu. Deoarece sunt prezente majoritatea speciilor caracteristice iar habitatului nu este influențat în mod semnificativ de activitatea antropică funcțiile și structura specifică habitatului nu sunt afectate.
Pentru monitorizarea habitatului s-a folosit metoda transectelor. Acest habitat a fost identificat într-o singură locație prin urmare, monitorizarea s-a realizat doar în locația respectivă.
Fig. 1 . Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 3150
Suprafața ocupată de tipul de habitat in aria naturală protejată este de 0,87ha.
Efectul cumulat al impacturilor asupra tipului de habitat în viitor este de intensitate scăzută, perspectivele tipului de habitat în viitor sunt bune.
Totuși acest habitat poate fi afectat de creșterea presiunii turistice și dezvoltarea infrastructurii specifice.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 3150- Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamon sau Hydrocharition este favorabilă.
Habitatul 4060 - Tufărișuri alpine și boreale
Habitatul este alcătuit din formaţiuni arbustive scunde, pitice sau prostrate din etajele alpin şi subalpin ale munţilor din Eurasia, dominate de ericacee, Dryas octopetala, ienuperi pitici, specii de drob şi grozamă (Cytisus spp., Genista spp.). (Gafta & Mountford, 2008).
Fig. 2. Transecte de monitorizare pentru habitatul 4060
Pentru monitorizarea habitatului s-a folosit metoda transectelor. Acest habitat ocupă suprafețe restrânse în aria protejată, tufărișurile dominate de ienupăr constituind ochiuri de suprafețe reduse în interiorul habitatului de pajiști. Habitatul se întâlnește la altitudini superioare, în intervalul 1600-1800 m, uneori acesta se întâlnește într-un mixaj intim cu habitatul 6520. Apare ca fiind bine reprezentat în zona Vf. Hășmașul Mare. Suprafața ocupată de tipul de habitat in aria naturală protejată este de 10,42 ha.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafetei ocupate și din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specifice este favorabilă.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 4060- Tufărișuri alpine și boreale este favorabilă .
Habitatul 6170 - Pajişti calcaroase alpine și subalpine
Habitatul ocupă suprafețe reduse, fiind practic întâlnit doar pe versantul estic al vârfurilor Hășmașul Mare și Hășmașul Mic. Suprafața totală (din baza de date GIS), ocupată de acest habitat este de 14 ha.
Acest habitat ocupă practic toate suprafețele disponibile din punct de vedere al condițiilor de biotop, drept urmare suprafața sa este relativ constantă, nu a suferit modificări semnificative în timp.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafeței ocupate și din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specifice este favorabilă.
Efectul cumulat al impacturilor asupra tipului de habitat în viitor este de intensitate scăzută, perspectivele tipului de habitat în viitor sunt bune.
Habitatul este practic neinfluențat de activitatea antropică. Prin urmare sunt prezente toate speciile caracteristice iar fitocenozele sunt bine conservate.
Se poate menționa că acest habitat (împreună cu 8210 și 8120) reprezintă zona de refugiu pentru specia Rupicapra rupicapra.
Figura 3. Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 6170
Habitatul 6170 - Pajişti calcaroase alpine și subalpine este într-o stare de conservare globală favorabilă, având în vedere faptul că ocupă suprafețe stâncoase, mai mult sau mai puțin verticale precum și grohotișuri fixate. Fitocenozele includ toate speciile caracteristice iar biodiversitatea este ridicată, atât pentru acest habitat cât și pentru ansamblul format împreună cu habitatele 8120 și 8210.
Habitatul 6430 - Asociaţii de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor până la nivel montan şi alpin
Monitorizarea habitatului s-a realizat în perioada septembrie 2023, de către echipa habitate neforestiere prin metoda transectelor. Este prezent în Parcul Național de-a lungul cursurilor de ape Bicaz, Bicăjel, Cupaș, Suhard şi Licaș܈, respectiv la coada sudică şi sud-vestică a Lacului Roșu.
Suprafața ocupată de tipul de habitat in aria naturală protejată este de 19,94 ha.
Figura 4. Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 6430
În anumite sectoare prezentate ca fiind ocupate de acest habitat în planul de management anterior, habitatul nu a fost regăsit. Este vorba în principal despre habitatul situat de-a lungul văii pârâului Cupaș ce prezintă în vechea evaluare un caracter continuu dar care în prezent este întrerupt.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafetei ocupate este nefavorabilă- inadecvată .
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specifice este favorabilă.
Efectul cumulat al impacturilor asupra tipului de habitat în viitor este de intensitate scăzută, perspectivele tipului de habitat în viitor sunt bune. În condițiile implementării planului de management, impacturile antropice vor fi controlate.
Pentru menținerea habitatului în condiții optime, pot fi justificate măsuri de reconstrucție ecologică, în sensul refacerii curgerii naturale a râurilor și reconstrucția unor suprafețe de habitat unde în prezent habitatul este absent.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 6430 -Asociaţii de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor până la nivel montan şi alpin- este nefavorabilă-inadecvată.
Habitatul 6510- Pajisti de altitudine joasă Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis
Suprafața ocupată de tipul de habitat in aria naturală protejată este de 4,61 ha.
Tendința actuală a suprafeței tipului de habitat este descrescătoare.
Au fost cartate trei zone în care acest habitat este prezent. Din păcate se constată o deteriorare a stării de conservare a habitatului atât din cauze naturale (succesiune naturală) cât și datorită impactului antropic. Habitatul este afectat de prezența unui drum forestier. De asemenea se constată o succesiune naturală a habitatului..
Se constată înlocuirea speciilor caracteristice cu specii ruderale astfel încât structura și funcțiile habitatului sunt afectate semnificativ.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafeței ocupate este nefavorabilă –rea , iar din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specifice este nefavorabilă –inadecvată.
Figura 5. Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 6510
În raport cu planul de management suprafața habitatului s-a redus cu un procent semnificativ (mai mult de 10%). Acest lucru se datorează atât impactului antropic cît și cauzelor naurale. Speciile caracteristice se află în declin, existând tendința de înlocuire sau dispariție a habitatului, prin urmare și funcțiile și structura habitatului au fost afecte. Măsurile incluse în planul de management, inclusiv măsuri de reconstrucție ecologică, trebuie să vizeze refacerea suprafețelor habitatului și a funcțiilor acestuia.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 6510- Pajisti de altitudine joasă Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis este nefavorabilă-rea.
Habitatul 6520- Fânețe- montane
Este cel mai răspândit habitat de pajșiti din AP.
Monitorizarea s-a relizat pe baza unui eșantionaj stratificat și utilizând metoda transectelor.
Figura 6. Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 6520
Habitatul este răspândit în arealele de poieni ale masivului, din etajul nemoral superior (al făgetelor) în cel subalpin. Pe culmea masivului, în poienile din etajul boreal și subalpin se află pajiști suprapășunate, dominate de gramineele Nardus stricta, Deschampsia flexuosa și Deschampsia caespitosa.
Suprafața ocupată de tipul de habitat in aria naturală protejată este de 323 ha.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafetei ocupate este favorabilă. Habitatul este puternic afectat de pășunatul intensiv. Ca rezultat al acestei activități, suprafața habitatului este în descreștere, deoarece pășunatul elimină speciile mai puțin rezistente. În PNCBH suprafețele ocupate de acest habitat se mențin, chiar dacă starea de conservare a acestora este afectată de intensitatea pășunatului. Acest fapt a fost constat atât în partea de nord a PNCBH cât și în zona de sud.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specific este nefavorabilă- inadecvată.
Starea de conservare a acestui habitat nu este afectată în mod semnificativ din cauza suprafeței ci în special prin alterarea structurii și funcțiilor habitatului datorită pășunatului intensiv. Perspectivele nu sunt neapărat bune dar prin implementarea măsurilor din planul de management și reconstrucție ecologică habitatul va reveni la o stare de conservare favorabilă.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 6520- Fânete- montane este nefavorabilă –inadecvată
Habitatul 7230 -Mlaștini alcaline
Habitatul nu a fost identificat în aria protejată cu ocazia activităților de inventariere şi cartare din perioada 2014-2015. În cadrul proiectului , în anul 2023 s-a identificat o suprafață ocupată de acest habitat în poiana situată la nord de Vf. Piatra Singuratică, la zona de obârșie a pârâului Melot. Există o posibilitate destul de mare ca acest habitat să fie întâlnit și în alte zone dar suprafețele ocupate să fie destul de reduse.
Figura 7. Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 7230
Suprafața ocupată de tipul de habitat in aria naturală protejată este de 0,23 ha.
Având în vedere că acest habitat a fost identificat pentru prima dată în cadrul campaniei de monitorizare aferente anului II și că suprafețele identificate ca apartinând acestui habitat sunt limitate și localizate, se consideră că sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua starea de conservare a habitatului din punct de vedere al suprafeței ocupate. Cu toate acestea suprafețele identificate sunt în mod evident în regres datorită presiunii exercitate de habitat astfel încât evaluarea actuală nu poate fi decât nefavorabilă – inadecvată.
Suprapășunatul afectează structura și funcțiile habitatului prin eliminarea unor specii.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafetei ocupate este necunoscută, iar din punct de vedere al funcțiilor specifice este considerată nefavorabilă –inadecvată.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 7230 -Mlaștini alcaline este nefavorabilă-inadecvată.
Habitatul 8120- Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan pâna în cel alpin Thlaspietea rotundifolii
Răspândit punctiform în zona Cheilor Bicazului, Masivul Hășmaș și Cheile Șugăului în arealele de stâncării calcaroase. Acest tip de habitat ocupă suprafețe accidentate, verticale sau aproape verticale. Datorită specificității biotopului impactul antropic este nesemnificativ.
Habitatul ocupă suprafețe reduse, în total 1,8 ha și este întâlnit împreună cu habitatul 8210.
Suprafața habitatului se menține constantă în lipsa impactului antropic sau al unor modificări naturale semnificative (climatice, geomorfologice etc).
Figura 8. Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 8120
Speciile caracteristice sunt bine reprezentate iar habitatul nu suferă modificări de structură sau funcție ecologică. Fitocenozele includ toate speciile caracteristice, iar biodiversitatea este ridicată.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafetei ocupate și din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specifice este favorabilă.
Efectul cumulat al impacturilor asupra tipului de habitat în viitor este de intensitate scăzută, perspectivele tipului de habitat în viitor sunt bune.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 8120- Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan pâna în cel alpin Thlaspietea rotundifolii este favorabilă.
Habitatul 8210- Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație chasmofitică
Habitatul apare asociat cu habitatul 8120, ocupând însă suprafețe mai extinse de 29 ha. Astfel habitatul a fost identificat împreună cu habitatul 8120 în zona confluenței Bicaz-Sugău, Bicaz-Cupaș, precum și pe versantul sud-vestic al Vf. Hășmașul Negru, sub Vf Hășmașul Mare și sub Vf. Piatra Unică dar și izolat de 8120 pe abruptul stâncos de la vest de Muntele Ucigașului.
Figura 9. Transecte și puncte de monitorizare pentru habitatul 8210
Având în vedere caracterul acestui habitat (suprafețe stâncoase verticale), impactul antropic asupra acestui habitat este redus. Este unul dintre cele mai constante tipuri de habitate din punct de vedere al suprafeței. Habitatul apare într-un mix intim împreună cu habitatul 8120 și uneori cu 6170. Funcțiile și structura habitatului sunt menținute în principal datorită caracterului specific, acesta ocupând suprafețe ce istoric nu au fost influențate de activitatea antropică.
Starea de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafetei ocupate și din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specifice este favorabilă. Arealele de stâncărie din aria protejată sunt ocupate în mod natural de speciile edificatoare acestui habitat, perspectivele tipului de habitat în viitor sunt bune.
În concluzie starea globală a habitatului de interes comunitar 8210- Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație chasmofitică este favorabilă .
Habitate neidentificate
Dint totalul de 14 habitate neforestiere de interes conservativ prevăzute pentru monitorizarea stării de conservare, un număr de 5 habitate nu au fost identificate pe teren:
- 3220 Cursuri de apă montane si vegetația erbacee de pe malurile acestora;
- 3230 Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de- a lungul cursurilor de apă montane;
- 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, pâna la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion;
- 6440 Pajiști aluviale din Cnidion dubii ;
- 7220* Izvoare mineralizate încrustante cu formare de tuf calcaros Cratoneurion.